Te multumesti cu ce ai intr-o relatie sau vrei mai mult?

O vorba din batrani zice ca, intr-o relatie, unul iubeste mai mult si celalalt mai putin. Mai exact, ca unul iubeste si altul se lasa iubit. Psihologii sustin ca, intr-o relatie, unul dintre parteneri inevitabil se multumeste cu ce are si nu mai cauta in alta parte, diminuandu-si astfel sansele la fericire, dar afectand in acelasi timp calitatea actualei relatii.

In engleza, termenii sunt The reacher si The settler. Exista chiar un episod celebru in serialul de comedie "How I met your mother" in care se abordeaza in mod extrem de amuzant acest fals conflict (va recomand sa va uitati impreuna la acest episod, va da nastere unor discutii cu adevarat interesante).

The Reacher: este cineva care tanjeste la mai mult, care cauta sa aiba relatii cu persoane mai bune, mai frumoase, mai destepte, mai bogate decat statutul sau.

The Settler: este persoana care se multumeste cu mai putin, adica cu un/o partener/a mai putin aratoasa, cu un salariu mai mic sau cu un grad de inteligenta mai mic.

O astfel de problema ridicata intr-un cuplu este extrem de delicata. Si cu siguranta este privita diferit de cei doi parteneri. Niciun unul dintre cei doi nu va vrea sa recunoasca, in fata sa sau a celuilalt,  ca este the settler deoarece ar jigni sentimentele partenerului, fara un motiv serios.  Si chiar daca celalalt are simtul umorului dezvoltat sau nu este sensibil, cuplurile formate din persoane cu un coeficient de atractivitate/buget/inteligenta radical diferit nu se pot explica neaparat prin aceasta teorie reductionista.

Personal, cred ca pentru a determina asa ceva, ar fi nevoie in primul rand sa poti stabili nivelul de atractivitate al unei persoane. Si cum bine stim, asa ceva este imposbil. Frumusetea este cel mai subiectiv etalon, nimeni nu-l poate cuprinde intr-o ecuatie simpla. Ce este atractiv pentru tine poate fi dezgustator pentru altcineva. Dar asta nu ne face cu nimic competitivi. Faptul ca media incearca sa ne bage pe gat sabloane artificiale de frumusete bazate pe aceleasi criterii (silicoane, talie de viespe, abdomen perfect lucrat, picioare lungi, ochi de azur, frumuseti de ciocolata sau de alabastru) nu ne ajuta deloc. Ne dezorienteaza si mai mult si - ce e si mai grav - ne afecteaza in mod fatal peceptia de sine ducand la grave tulburari de incredere in noi, ca oameni. Daca nu corespunzi acestor sabloane, esti automat descalificat.

In consecinta, a te raporta practic la ceva ce este perceput diferit de fiecare dintre noi este un joc periculos. Si mai mult de atat, este o problema de orgoliu, care nu poate aduce nimic valoros intr-o relatie, in care dragostea si respectul sunt valorile de baza.

In plus, cu siguranta ca fiecare dintre noi a jucat acest rol pe rand in fiecare relatie pe care  a avut-o. Sau chiar in relatia actuala, in care rolurile de the reacher si the settler sunt pe rand asumate de fiecare partener. Relatiile de dragoste nu sunt un tablou standard, ci implica o evolutie fireasca.

Atata timp cat cei doi parteneri sunt fericiti si multumiti, astfel de probleme nu prea isi iau locul. Decat daca nu ai din ce sa te certi.

Citeste si "Cum sa nu te certi intr-o relatie" si "Locuiti impreuna? De ce?"

foto: hepta.ro

PeTocuri TV

Get the Flash Player to see this player.