Nu este nimic grav in a detine un porc pe post de pet; si George Clooney are unul cu aceeasi functie. Dar dejectiile acestuia din film sunt aruncate de Homer in lacul orasului si au efectul bombei cu uraniu.

Guvernatorul Californiei, nimeni altul decat Arnold Schwarzenegger, foarte bine caricaturizat, aseaza sub un clopot de sticla orasul, iar spre final chiar trimite si o bomba. Aici este rolul lui Homer, care mai intai fuge ca un las in Alaska, pentru a se intoarce salvator incredibil cu skill-uri de motociclist si curaj nebun.

Pe parcurs povestea porcului se pierde si nu stim nici pana in ziua de azi ce s-a petrecut cu el. Nu a fost luat in marea evadare spre Alaska si nici la intoarcere nu a fost regasit. Probabil ca a avut destinul banal al oricarui porc - soriciul. Dar pe masa cui? Aici e o hiba a scenariului.

La acest film au lucrat nu mai putin de 12 scenaristi, care toti la randul lor au fost la un moment dat creatori ai serialului. De mentionat ar fi mai cu seama Matt Groening (creatorul numarul 1), Sam Simon si James L. Brooks. Cu totii au impletit acest lung metraj; pana si Homer se mira in deschidere ca a platit lumea bani pe bilet pentru ceva ce vad de atata timp gratis.

Multe poante si cam acelasi spirit, desi eu cred ca acest film a fost mult mai gustat peste ocean. O multime de ironii la adresa politicienilor, a personalitatilor - vezi Tom Hanks care se autopersifleaza si a celulei de baza: familia americana.

Nu ca mitocanul roman ar fi mult mai deosebit, dar are alte obiceiuri si nu merge atata la biserica sau pe motocicleta; asta inca e un sport pentru cativa alesi si, cu siguranta, nu salveaza porcii in nici o situatie.

Un punct pozitiv: se pastreaza personajele din serial cu particularitatile lor, ceea ce confera filmului fluenta narativa. Acelasi pusti erou, care isi cunoaste familia, ar vrea sa o schimbe dar totusi o iubeste asa cum e, cu doua surori: una bebe si una adolescenta, indragostita si idealista, o mama stupida si un tata imbecil - erou. Homer, in prostia lui, e patetic si profetic, atinge uneori cu gratie adevaruri si poate fi simpatic.

Eroii galbeni si trasati scurt in cateva linii au castigat atata notorietate incat, iata, plateste lumea ca sa-i vada in plus.

Povestea cu distrugerea si salvarea orasului e un cosmar suprarealist, punctat cu violenta si poante proiectate pe caractere simpliste de desen animat. Totul este legat de o logica ce simti ca face parte din banc si ti-o asumi. Dar distanta dintre ei si noi este mare, nici nu canta inimii, precum alte desene animate (Wallace si Gromit sau blestemul iepurelui rau) iar realitatea lor, cu tot fiorul ecologist ce ar trebui sa ne strabata e departe.