Un an mai tarziu Elena l-a cunoscut pe Marius. A inceput sa iasa seara de seara in club, a facut o pasiune pentru hainele scumpe si nu s-a mai plimbat in parc.

Acum, aceeasi Elena, merge la targuri vintage, are bicicleta cu cosulet si citeste autori obscuri. A slabit pana la limita anorexiei si s-a tuns baieteste. Pentru ca asa ii place lui Alex, cel la care s-a mutat dupa doar doua saptamani de la prima intalnire.

Cine e Elena? Nici ea nu mai stie. Pentru mine e fata vesela pe care am cunoscut-o acum cativa ani. De-a lungul timpului am crezut ca abordarea noilor obiceiuri si abandonarea vechilor pasiuni fac parte din procesul ei de maturizarea. Insa la un moment dat mi-am dat seama ca Elena nu e decat oglinda partenerului ei. Si daca acesta se schimba, la fel va face si ea.

Intr-o noua relatie e absolut normal si firesc sa inveti de la cel de langa tine, sa descoperi lucruri si sa investesti in noi hobby-uri. Insa acestea trebuie sa vina pe fondul personalitatii tale, sa ti se potriveasca, sa te imbogateasca.

Ce faci insa atunci cand nu stii cine esti? Atunci cand nu ti-ai acordat macar o luna de zile in care sa fii tu cu tine, sa te cunosti, sa te descoperi? Atunci ajungi sa te confunzi cu iubitul (iubita) si sa ii devii copie fidela.

Ajungi sa iti fie teama ca vechile obiceiuri nu se potrivesc in noua relatie, ca parerile tale ar putea sa il deranjeze si atunci te reconstruiesti dupa chipul si asemanarea lui.

Inainte sa poti fi fericita intr-o relatie, inainte sa descoperi acel partener compatibil trebuie sa afli cu ce trebuie el sa se potriveasca. Adica sa te intrebi "eu cine sunt"? Altfel nu te poti defini decat ca o reflexie a celui de langa tine.