Psihologii ne invata ca iubirea are cele mai mari sanse sa se infiripe ori de tanara (adica la sfarsitul adolescentei si inceputul celui de-al doilea deceniu de viata) ori in apropierea pragului de 30 de ani. Mai exact, pentru ca atunci suntem inzestrati cu puritatea si, respectiv, cu maturitatea necesare pentru a iubi armonios. Tot ce se intampla in miezul acestei perioade este o cautare pe alocuri confuza, pe alocuri oarba, in care alegem, uneori, inconstient, alteori voit, sa intarziem sa ne "stabilim" langa cineva pentru ca suntem bantuiti de vesnicul "poate exista cineva mai bun pentru mine".

Si atunci, cand cei care si-au inceput iubirea devreme, inaintea ta, si acum nu fac decat sa o oficializeze, e posibil sa ti se accelereze putin bataile inimii sau sa simti un gust amar. Nuntile prietenilor nu ti se par o idee grozava, chiar daca te bucuri pentru ei, pentru ca vei fi iar fata singura de la masa unde nu cunosti pe nimeni. Primesti multe intrebari despre gandurile tale de viitor si de la parinti. Si ultima picatura e cand incepi sa te intrebi daca ai ratat ceva in drumul tau presarat cu incercari (mai mult sau mai putin reusite) de a intelege ce iti place si de a te opri langa persoana potrivita.

Exista insa si parti bune in aceasta invalmaseala. De fapt, exista, cu siguranta, mult mai multe parti bune decat proaste. Intr-adevar, implinirea primei iubiri importante si concretizarea si ducerea ei mai departe prin viata poate fi ceva extraordinar, insa si disparitia sau neimplinirea ei va lasa loc unui cu totul alt parcurs, in care principalul avantaj ramane descoperirea de sine.

Foto: hepta.ro