PT: Prima ta carte a fost "El hueso que mas duele", publicata cand aveai 20 de ani. Ce te-a determinat sa scrii la o varsta atat de frageda?
AB: E dificil de raspuns.. E vorba, poate, de acea conexiune aparte intre descoperirea unui talent - cel de a scrie cu usurinta si, pe de alta parte, ceva mult mai misterios, care te face sa scrii si care are de-a face mai mult cu surpriza, cu inexplicabilul.

PT: Apoi a urmat "Sora Katiei", care a fost distins cu premiul Herralde de Novela. E un roman care s-a remarcat prin inocenta, prin ingenuitatea cutremuratoare cu care sunt redate personajele intr-o lume cruda si coplesitoare. De la ce idee ai pornit?
AB: Una dintre ideile originale ale romanului era aprecierea naturii anumitor lucruri. Sunt lucruri care depind de filtrul gandirii, de perspectiva. Ce am vrut sa spun e ca, pana si realitatea cea mai tragica, care in aparenta nu poate fi interpretata altfel decat prin tragism isi schimba natura cind schimbi perspectiva. Sa vezi viata prin ochi blanzi, buni, produce o transfigurare a tuturor acestor sentimente...

PT: Ai reusit sa exprimi foarte bine psihologia feminina prin personajele din "Sora Katiei", care ai spune ca au fost resursele tale creative?
AB: Femeile! (rade)

PT: Romanul "Sora Katiei", care a fost ecranizat anul trecut, cat de fidel a reusit filmul sa transmita mesajul cartii?
AB: Pentru a fi fidel trebuie sa fii si infidel, in privinta limbajului artistic. Cand schimbi limbajul se transforma totul. Asa ca a trebuit sa schimb multe lucruri importante pentru a ramane fidel spiritului cartii. Am avut foarte mult noroc cu regizoarea, pentru ca Mijke (de Jong) a transformat povestea in ceva al ei... a adoptat-o ca si cum ar fi fost traita de ea.

PT: Dupa "Sora Katiei" ai mai scris "La recta intencion" (2002), "Ahora tocad musica de baile" (2004), "Versiones de Teresa" (2006) si "Las manos pequenas" (2008), la fel de bine primite de public. Vorbeste-mi despre acestea..
AB: Au teme foarte diferite...dar si multe lucruri in comun, precum neputinta de a comunica celorlalti ceea ce dorim sa fim, de a ne transmite sentimentele, pentru a ne rezolva tristetile si pentru a trai bucuria... In toate textele apare ceva relationat cu aceste teme foarte emotionale.

PT: Inteleg ca sunt temele tale recurente, aceste elemente se regasesc si in "Sora Katiei"...
AB: Da, pentru ca in fond, scriitorii sau cineastii nu au multe teme ce pot fi tratate cu totala onestitate si capacitate. Scriitorul descopera care sunt temele pe care le poate trata bine. Toti vrem sa fim totul. Sa scriem romane dramatice, comice, melodramatice, dar vocea noastra interioara nu se poate adapta foarte bine tuturor genurilor.

PT: In 2007 ai conceput impreuna cu Javier Montes volumul "La ceremonia del porno". Ce imi poti spune despre acesta?
AB: E un roman despre filosofia si antropologia imaginii. Un eseu despre legatura noastra cu imaginea porno: de ce o cautam, ce asteptam sa gasim, unde o cautam... Despre ce informatii avem despre noi insine atunci cand vedem aceste imagini, de ce dorim sa ii protejam pe altii de ele, pentru ca ne gandim ca sunt periculoase. Despre asta e vorba.