PT: Credeti in posibilitatea de a-ti schimba destinul, in coincidente sau intamplari fericite?

DD: Cred in drumul Damascului si nu cred. Cred ca acumularile de experiente umane ne pot schimba la un moment dat viata. Se poate produce saltul calitativ. Care este pragul de la care ne redefinim in raport cu ceilalti? Raspunsuri sunt destule in literatura de specialitate. La nivel individual, salturile tin cont de o oarecare intimitate a ta cu divinitatea, cu transcendentul si, de asemenea, au un reglaj fin, care poate fi ratat cateodata. Asta nu e o regula pentru toti. Cat si ce anume trebuie sa acumuleze un ticalos pentru a se de-ticalosi? Iertarea pacatelor nu inseamna, in mod automat, imacularea individului. Demonstratia de-ticalosirii tine tot de o intimitate cu divinitatea sau cu sinele, pentru spiritele independente.

PT: Ce lipseste societatii noastre pentru a scapa de eterna tranzitie in care ne-am blocat?

DD: Intreaga lume e in tranzitie, nu numai noi. Orizonturile sunt blurate, vremurile sunt tulburi, iar liderii lipsesc cu desavarsire. Suntem in deriva, nu in tranzitie.

PT: Ce a insemnat comunismul pentru Dana Deac?

DD: Pot sa raspund asa: daca nu as fi trait in comunism, cred ca as fi fost un om mai bun.

PT: Ce v-a motivat , desi sunteti  o persoana foarte discreta, sa vorbiti despre un capitol asa de dificil precum boala dumneavoastra?

DD: La noi exista o falsa pudoare, sa nu vorbim despre saraca doamna sau despre bietul om daca are o problema grava de sanatate. Lasa sa ramana la nivelul birfei, e mai interesant asa. In tari civilizate, persoane cu o oarecare celebritate sunt datoare sa dea exemplu de putere si demnitate in timpul suferintei , impartasindu-si propria experienta. O informatie obtinuta prin puterea exemplului poate salva vieti. Eu am salvat deja cateva vieti, asa cum altii m-au salvat pe mine.

PT: Cum va alegeti prietenii?

DD: Cancerul a fost un dur catalizator, iar cei ce au fost cu mine in suferinta mi-au facut cea mai frumoasa declaratie de dragoste de oameni. Am lasat in urma cativa prieteni de vreme buna, dar am langa mine, acum, mult mai multi prieteni de suflet curat.  

PT: Care credeti ca este sansa de supravietuire a printului intr-o lume acaparata de internet?

DD: Aceeasi pe care o are opera ca gen muzical. Intotdeauna vor exista oameni indragostiti de flautul fermecat.

PT: Cum se diferentiaza televiziunea publica de posturile comerciale si cum motivati cetatenii sa aleaga programe care au mai putin legatura cu entertainmentul?

DD: Televiziunea publica ar trebui sa serveasca interesul public. Este tautologic ceea ce afirm eu, dar este si cel mai greu de realizat intr-o lume manelizata deja. Daca faci programe educative si ratingul este mic, imediat ti se aduc reprosuri. E o chestiune de responsabilitate sociala pe care ar trebui sa si-o asume si publicul telespectator.

PT: Cum credeti ca se poate vindeca aceasta inclinatie a romanilor pentru televiziunea/presa de scandal?

DD: Presa de scandal a ajuns sa fie opium pentru popor. Numai o revolutie in media ne mai poate salva. Credeti ca e posibila o astfel de schimbare? Eu nu cred.

PT: Ati reusit sa va compuneti imaginea unei persoane discrete, constiincioase, vertebrale si extrem de corecte. Care sunt compromisurile pe care ati refuzat sa le faceti?

DD: Am refuzat sa mint. Urasc minciuna si pe mincinosi, de aceea cred ca nu voi intra in politica vreodata.