PT: Lasi impresia unui artist controversat, in sensul de extravaganta si opinii incomode. Cat este imagine de presa, cat autenticitate in aceasta atitudine?
FC: Adevarurile mele nu sunt si ale celorlati. Asta vrei sa zici? Am incercat sa intru in fenomenul asta muzical decent, cum se intra. Nu neaparat carand instrumente la compania de sunet. Am avut sansa sa cunosc muzica din backstage. La 15 ani, cand trebuia sa-mi termin liceul la zi, am inceput sa-i car sculele lui Vali Sterian ca sa castig niste banuti, dupa ce renuntasem la ciclism. Dupa care am lucrat in diverse locuri. Prin 94 am incercat sa intru in muzica si am reusit de-abia in 2001. Cu album, cu casa inchiriata, stand pe la prieteni ca sa strang bani pentru studio. In sfarsit am incercat sa intru foarte decent si primul album - Iubi, interfata la realitate - a fost refuzat de toate casele de discuri. Dupa care am zis ok, bun, nu se poate asa ceva, ce ar trebui sa fac? Putin scandal. Din punctul meu de vedere, am avut noroc deoarece toate lucrurile care sunt pentru unii incomode sunt lucruri care ma reprezinta pe mine. Sunt extrem de transparent in muzica pe care o fac. Si atunci a trebuit sa construiesc natura controversata a personajului Florin Chilian pentru ca stiam ca genul asta de rahat atrage media. Si fara media nu poti exista. Partea misto in reusita asta au fost anii 2001-2004 pana la al doilea album- "Decalogul", care se vinde si acum (si asta e o alta minune, nu s-a mai intamplat in muzica romaneasca asa ceva). "Iubi" s-a propagat pe cale orala. Am avut parte de cresterea aia tampit de fireasca. Aproape fiziologica, care tine de un firesc absurd: aprecierea personala a fiecaruia dintre oamenii care au apucat sa asculte albumul. Dupa care mi-am dat seama ca am o datorie fata de muzica mea, nu? Pentru ca tot sunt eu extrem de talentat, ca sunt. N-am sa ma scuz pentru asta. Mi-am dat seama ca trebuie sa construiesc acest personaj, usor controversat. Singur, pentru ca nu am am avut parte de ajutorul niciunui trust de media in spate, ca daca aveam ar fi fost mult mai simplu. Nu stiu daca ar fi fost si firesc. As fi ajuns sa fiu ceea ce sunt foarte multi colegi de-ai mei, adica un produs media, care exista sau care nu rezista. Altfel, mi-a trebuit foarte putin sa ajung in interesul media, pentru ca e de ajuns sa spui 3 tampenii asumate ca sa devii interesant.
PT: Dar acest interesant nu tine in timp.
FC: De acord, dar baza exista. Cand oamenii se intreaba cine Dzeu este asta care ne face pe noi cretini - pe de-o parte avand dreptate, pe de alta ne e noua inconfortabila aroganta lui - cine este asta? Ia sa-i luam albumul sa vedem ce stie. Elementul pe care m-am sprijinit dintotdeauna a fost muzica.
PT: Muzica e argumentul tau final.
FC: Creatia unui om, ce lasa el in urma. Poti judeca intr-un context orice fapta a unui om. In spatele acestora ramane creatia. Daca se consuma sau nu, daca se uzeaza sau nu in timp. Am invatat de la Vali Sterian tot ce nu trebuie sa fac in muzica. Si am ales bine.
PT: Ce contine sistemul de valori Florin Chilian? Pe cine pedepseste, pe cine denunta si pe cine premiaza?
FC: Sunt lucruri atat de imbecile ca te sperii. Atat de firesti ca ai putea sa o iei la goana. De asta sunt si atat de plictisitor. Nu se schimba nimic. Neavand nicio legatura cu cele 10 porunci, binele e bine, raul e rau, punct. Albul e alb, negrul e negru.
PT: Nu crezi in banda asta gri?
FC: Oh, ba da, ne defineste dar nu si pe mine. Sunt unele lucruri care intr-adevar se nuanteaza dar pe linie de text. Sau pe linie de feeling. Dar niciodata atunci cand vrei sa judeci o fapta de a ta sau de a altuia. Pentru ca genul ala de nenorocire "cine sunt eu sa judec?" e o mare mitocanie. Ne salvam putin de fiecare data cu aceasta scuza.
PT: Pe linie de feeling esti dispus sa gasesti banda de gri?
FC: Da. Pentru ca nu suntem animale devotate. Ca pinguinii, cu un singur partener.
PT: Ce e in neregula cu muzica romaneasca si, prin extensie, cu tara asta?
FC: N-are personalitate, arta trebuie sa fie profund personala. Sunt extrem de talentat si de asta ii indemn pe toti sa nu se raporteze la context. E consumabil si dispare maine. Trebuie sa-si caute orizontul propriei personalitati.
PT: Crezi ca poti face muzica fara talent?
FC: Oh, da, uita-te la 99% dintre colegii mei. Sau la astia de la Uniunea Compozitorilor care ar trebui sa fie bagati la inchisoare pentru insusire de foloase necuvenite sau fals si uz de fals. Sigur ca poti, copiezi de dincolo, le declari ale tale si mai iei si foarte multi bani. Uita-te la Ministrul Culturii, Iorgulescu. Compozitorul fara creatie si care castiga vreo 500 de milioane drepturi de autor. Si e si foarte "talentat".