Mai ales in anul acesta prea trist financiar. Pot spune insa ca multi dintre regizorii tineri de la noi se nasc batrani. Nu stiu ce (poate scoala?) ii face sa puna mare pret pe clisee, pe solutii ieftine, pe cumintenie.. Pai ce sa faci cu respectul anihilant fata de teatrul trecutului, in meseria asta? Exista un cuvant pe care nu-l pot spune aici si care ar trebui sa fie prioritar pentru tinerii regizori.
PT: E vreun spectacol pe care-ti doresti in mod deosebit sa il regizezi?
RA: Da. Am un proiect pe care il tot aman pentru ca inca nu il consider destul de puternic in capul meu: Pornostalgia.
PT: Povesteste-mi despre ultima piesa la care ai fost spectator.
RA: Pai, e un spectacol al lui Delbono vazut la UTE, si la jumatea caruia, sala TNB s-a golit pe jumatate. Spectacolul era sublimdar se pare ca acelei sali inca nu ii sta bine cu astfel de rafinamente. Si tot in sala aia am vazut tot recent o mizerie ruseasca dupa Furtuna. Spre deosebire de spectacolul lui Delbono, aici sala era in delir. Eu ma dadeam pe net pe Iphone. Asa am descoperit ca la TNB e wireless...